vineri, 21 martie 2008

Fata de la Metrou

Pentru mine e fata de la metrou, la fel de bine cum si eu probabil sunt pentru ea baiatul de la metrou.

In mod bizar, in ultimele luni calatorim impreuna. Nu ne spunem nimic, cateodata privirile noastre se intersecteaza, se privesc infometate de curiozitate si trec mai departe. Urcam impreuna la Crangasi, coboram la Victoriei. Cateodata, intarziem amandoi in acelasi timp. Cand nu vine, o caut cu privirea si nu intalnesc decat goluri. Ea este tot ceea ce imi pot dori de la o calatorie cu metroul. :)

Intr-una din zilele trecute, in drum spre munca, am vazut-o in 41. M-am infrisonat brusc, probabil ca si ea. Ne-am privit cu ochi mari si am pastrat tacerea. Bara pe care o strangeam parea ca se contorsioneaza sub emotie.


Ea este fata de la metrou, iar de-acum, este si fata din tramvai. Desi nu stiu nimic despre ea, cu fiecare zi ce trece imi pare ca o stiu mai mult si mai mult. Ne stim de-atatea luni de zile si nu am schimbat niciodata o vorba. Ii stiu vocea, dar doar din "cobori la urmatoarea" adresate celorlalti. Pe mine nu m-a intrebat niciodata, stie exact unde cobor. Si eu la fel.

Un comentariu:

Anonim spunea...

sunt absolut sigura ca fiecare dintre noi are un baiat sau o fata de la metrou. ni se repeta viata intr-atat incat ne invartim intre aceiasi oameni pana si in mijloacele de transport.
e infricosator sa vezi fata de ieri si maine? e placut sa te stii recunoscut?
o sa te intrebe unde cobori, desi stie...