O mie de cuvinte

Blogul meu. Am decis sa exist, deci sa scriu. Netul nu are valoare beletristica, intr-adevar, dar totusi te pune in fata faptului implinit: din doua clickuri si trei razboiri de taste si ai un blog. Apoi incepe menstruatia scriiturii.

Cel putin asa ar trebui, sa devenim niste dostoievski online, sa ne exprimam simtirile si amintirile, dorintele ascunse, pasiunile.

Acum cateva zile m-am vazut cu un prieten in tramvai. Mergeam incolaciti in jurul barelor, asudati de multimea ingramadita si depanam amintiri. Nu ne mai vazusem de cativa ani buni, dar discutam de parca abia ieri ne luasem ramas bun.

Nu imi parea genul "intelectual", il credeam doar un dedicat tehnic, un tip care iti poate schimba harddisk-ul fara sa iti dai seama si care parea ca traieste doar din sunetul clickaitului de mouse. El mi-a zis de identitate electronica si de faptul ca nu existi electronic daca nu ai un email si un blog. Hmmm... stiam asta. E-mail am avut mereu si blog din viteza tehnologiei. Am inceput cu un yahoo si comunitatea lor de pe 360. Inca mai e acolo, hiberneaza asteptand probabil o revenire primavarateca in forta.

Identitate electronica... Suna usor bizar. Manifestarea electronica a unui individ se desfasoara sub forma de email, chat, blog, mesaje instante, tot tacamul electronic. Suntem prinsi in fata monitorului si ne desfasuram propria noastra realitate. Aici ne facem mai buni, mai frumosi, dar exprimam intr-un fel senzatii oparite, alterate de modelele noastre din viata reala. E greu sa te uiti in realitatea din pc si sa te vezi pe tine asas cum esti. Evitam sa ne punem si trasaturile rele, toti suntem supermani si supergirls in cautarea unui eu cat mai rafinat.

O mie de cuvinte. Un blog. O oglinda virtuala a eului. O gradina goala, dar insamantata. Locul unde eu incep sa cresc electronic.